Balada lui JIJI

Şi pe la peluză
Stând buză la buză,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Printre căcăreze
Ca să mi-l lucreze
Pe cel antrenor
Că-i prea bârfitor
Şi are la soare,
Un hotel prea mare,
Şi maşini prea tari,
Şi cam mulţi dolari!…
Şi acel cioban,
Evident, ţăran,
Fără pic de frică
L-a demis pe Gică,
Şi de-o lună-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Cică el cioban,
I-a luat Merţan
Şi noaptea la trei
Îi ducea femei

-Bre patron de paie,
Care nu faci baie,
De o lună-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori turma nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvior,
Păstor impostor?
-Auzi, hahaleră
Cu faţă mizeră,
Mare derbedeu,
Tu ştii cine-s eu?
Eu sunt, ştiu creştinii,
Sabia luminii,
Sunt Jiji jupânul
Şi a tot stăpânul.

- Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Şi la stadion
Dă-i un milion,
Poate derbedeul
Bate CeFeReul.

-Bre Jiji la noi
Nu există oi,
Caută-ţi în pripă
Oaia la echipă,
Şi-o să-ţi vezi măiastră,
Oaia roş-albastră;
Iar în dosul stânii
Mai ascultă-ţi cânii,
Zi-le-o vorbă bună,
Ca la cap să-ţi pună
Fluier ardelean,
Al lui Corpodean;
Fluierul ca mierea,
Al domnului Serea;
Fluier cu venin,
Al lui Constantin!
Vântul când a bate
Prin ele-a răzbate,
Punctele s-or strânge,
Oile vor plânge
Cu lacrimi de sânge,
Că tu la prostime
Le vei da iar prime!

Iar de o să pleci
La Parchet în beci,
Să le spui curat
Că te-ai însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta ta
A căzut o stea;
Iar restul de stele
Ţi-au cântat manele,
Vieţaşi şi ocnaşi
Ai avut nuntaşi;
Preoţi iubitori,
Doi judecători,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i vedea,
Pe la DeNeA
Unul cu burtică,
Pe nume Mitică,
Din ochi lăcrimând,
Pe hol alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
“Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Şmecher marinel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
A coniacului;
Perişorul lui,
Ca al oului;
Ochişorii lui,
Ca ai x-ului?”
Tu, ciobanul meu,
Să îi spui mereu
Că acel băiat
V-a cam înfundat,
Iar la spectatori,
Ăia “infractori”,
Să le spui curat:
”-Gata, v-am lăsat!”